Acum trei ani, când am venit în România din Elveţia, aflasem că există o Facultate de Moaşe şi mă aşteptam ca această meserie să fie la fel de recunoscută şi respectată ca în restul Europei. Nu mică mi-a fost surpriza când, de câte ori mă întreba cineva cu ce mă ocup şi îi spuneam, se uita ciudat la mine, zicând: „Moaşă?! Adică medic ginecolog vreţi să spuneţi? Dar mama mea a născut cu moaşa, la ţară, demult!“ Atunci am realizat că, în prezent, moaşa nu are un loc bine definit în sistemul românesc de sănătate, chiar dacă au fost semnate acorduri internaţionale precum cel de la Bologna, care definea standarde pentru formarea competenţelor moaşelor. (...)

   În zilele de 29 şi 30 octombrie a.c. a avut loc cea de-a doua Conferinţă anuală a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România – filiala municipiului Bucureşti, cu tema „Profesia de asistent medical şi moaşă la început de secol XXI“. Au participat peste 300 de asistenţi medicali, care au împărtăşit experienţa profesională şi şi-au exprimat opiniile referitoare la profesie şi la dificultăţile întâmpinate în munca de zi cu zi. (...)